Crăciun fericit !
decembrie 24, 2009
Moş Crăciun îţi bate-n geam,
Am venit ca-n orice an.
Nu mă lăsa gazdă-n drum
Că e Sfânta zi de-ajun.
Tolba mi-e aproape goală
De la criza financiară.
Ştiu că iar am întârziat
Voturi am renumărat
Să vă pot aduce vouă
Aceeaşi preşedenţie, nouă.
Am venit cu barca, iar
Cu sania era-nzadar,
Temperatura creşte tare
Cu-ncălzirile globale,
Insă anul care vine
Ştim că o să trăim bine.
Vă spun Sărbători fericite şi prin intermediul ORGANIZAŢIEI STUDENŢILOR PENTRU TURISMUL ROMÂNESC
Portocală versus brad
decembrie 24, 2009
Din ce generaţie faceţi parte ? A ce vă miroase Crăciunul, a portocală sau a brad ?
Întrebarea pare ciudată, recunosc, nu ştiu lumea cum e în general, dar eu când mă gândesc la Crăciun mirosul care îl asociez invadându-mi nările e cel de portocală.
Fac parte dintr-o generaţie (iar cei cu vârstă apropiată de noi 84-88 cred că se găsesc în aceeaşi situaţie) pentru care mireasma degajată la tăierea şi desfacerea unei portocale, chiar şi în zilele noastre, aduce aminte de Crăciunurile anilor imediaţi lui ’89. Şi nu era senzaţie mai plăcută, mai plină de fast şi de libertate ca cea de a fi îmbătat de savoarea unei portocale!
Întâlnirea cu nişte fructe atât de exotice era aşa rară în acea perioadă, încât, în majoritatea familiilor normale de români, aceasta coincidea cu sărbătorile de Crăciun. … Şi cât de fericit putea fi un copil, în zilele acelea, să guste din acest fruct oprit al dezvoltării economico-politice a ţării lui de până atunci!
M-am născut şi am crescut în Câmpia Turzii, un oraş în care toată suflarea era axată în jurul unui combinat metalurgic şi totul gravita în jurul acestei surse de locuri de muncă. Şi acest combinat, precum orice întreprindere mare din orice oraş, avea o politică ca în ajunul sărbătorilor de iarnă să ofere pachete pentru fiecare copil a fiecărui angajat. (Dar cred că fiecare am gravitat în jurul unui combinat mare şi în jurul visului la pachetul de Crăciun.) Un element ce nu a lipsit niciodată din acel pachet (şi poate nu lipseşte nici azi) este portocala. Şi primirea acestor pachete şi desfacerea portocalelor acestea însemna pentru noi adevăratul moment al venirii Crăciunului. Portocala, sunetul tăierii ei cu cuţitul şi mireasma erau mai tare ca bradul împodobit, ca Moş Crăciun, ca Pepsi-Cola, ca jucăriile de sub brad sau zăpada de afară (pe vremea aia era negreşit zăpadă de Crăciun).
Portocalele se păstrau cu sfinţenie, se împărţeau, se devorau, se dădeau la schimb, se visau sau se gustau bucăţică cu bucăţică. Îmi amintesc cât de tare ne supăram pe mama sau pe tata când nu reuşeau să cureţe portocala încât coaja să formeze o floare! Portocalele se găseau rar în acea perioadă şi cu exclusivitate iarna, aşadar, copil, rar prindeai ocazia gustării ei.
Dar cât de bune erau portocalele de Crăciun!
Azi am împodobit bradul. A fost frumos.
Mâine voi curăţa o portocală, mirosul ei va invada casa şi mă voi resimţi copil. Doar atunci va veni Crăciunul !
Un ajun frumos !
…………………………………………………….
PDL-ul, aurul şi maghiarii
decembrie 23, 2009
Comisiile parlamentare de validare a viitorilor miniştri au fost bruiate de protestele unor ecologişti. Mai jos voi detalia cine este persoana vizată şi care a fost motivul protestelor.
Vineri, 18 decembrie, Adriean Videanu (desemnat ministru al economiei în noul guvern) a făcut o declaraţie publică în legătură cu Roşia Montană: “Vreau pornirea acestui proiect cât mai curând posibil. Acesta va fi inclus in programul de guvernare”. Şi-a motivat poziţia prin explicarea că demararea proiectului va aduce ţării fonduri semnificative având în vedere criza de faţă.
Aşadar, PDL-ul, prin anumiţi membri din noul guvern par să dorească demararea masacrului ecologic cât mai curând. Singurele păreri contrare din cabinetul Boc ar putea fi, ironic, a celor de la UDMR, care (trebuie să o spun că din fericire) au şi poziţia de Ministru al Mediului (prin Laszlo Borbely). Poziţia maghiarilor din UDMR, de a se împotrivi lansării proiectului minier nu e una nouă. Ei s-au mai opus, destul de vehement şi nu odată, printre vocile importante merită precizate cel puţin 2 persoane:
- Fostul ministru al mediului în legislatura trecută, Attila Korodi. El s-a opus proiectului şi a insistat ca în Parlament să fie dezbătut în regim de urgenţă proiectul de lege privind interzicerea folosirii cianurilor în activităţile de minerit din România.
- Eckstein Peter Kovacs consilier pe probleme de minorităţi al preşedintelui Băsescu. A promovat împreună cu fostul senator PRM Gheorghe Funar proiectul legii Anti-cianură (exact legea amintită mai sus), un proiect susţinut pe lângă UDMR şi PRM doar de PNL.
Ca o părere personală, aş spune că zarurile au fost aruncate, liderii PDL sunt clar influenţaţi şi cooptaţi, iar neînceperea demarării acţiunilor de exploatare mai are şanse minime. Singurele speranţe pe care mi le mai pot face sunt într-o reblocare la nivel înalt pe motiv ecologic, act făcut, poate, la presiunile UDMR-iste sau chiar ale Ungariei. Ungaria este o ţară care urmând modelul Cehiei, Greciei sau a altora, a aprobat legea împotriva folosirii cianurilor în exploatări miniere. În acelaşi timp, Ungaria este un caz păţit, care s-a “ars” deja din punctul acesta de vedere din cauza României. De amintit cazul Baia Mare. (În urmă cu şase ani, în urma unui accident pornit de la exploatarea minieră baimăreană, Tisa a fost puternic poluată, Ungaria chiar urmând să primească mari despăgubiri din partea statului nostru).
Sunt şi alte voci care spun că interesele maghiare nu ar fi pur morale şi pur ecologice. Păreri, mai ales din partea Gold Corporation, ar scoate în evidenţă interese ascunse ale liderilor maghiari. Alan Hill reprezentant al Gabriel Resourses declara pentru un material publicat în Gardianul în 2007 că mai mulţi tineri de etnie maghiară au strigat în cadrul unor manifestaţii la Roşia: „Păstraţi aurul Ungariei pentru Ungaria!“. Tot acesta adăugat că ar fi fost informat despre “o companie maghiară care aşteaptă în culise să poată iniţia un proiect în Roşia Montană – posibil fără utilizarea cianurii“. Nu susţin că părerile Gabriel pot avea o valoare şi vreun caracter de adevăr, dar rămân totuşi semne de întrebare pentru substratul poziţiei maghiarilor de a se opune vehement programului.
Semne de întrebare se pun şi faţă de interesele (principiale sau nu) ale miliardarului de etnie maghiară George Soroş, asociat în dese rânduri încă din 2006-2007 cu Roşia Montană, atât ca voce de împotrivire (lansată atât personal cât şi prin Fundaţia Soroş) cât şi ca participare de acţionariat în afacerea Roşia. Pun link-ul spre ultima declaraţie a miliardarului în legătură cu acest subiect postată pe site-ul fundaţiei.
Oricum, în situaţia aceasta disperată, cred că ne rămâne doar să ne punem speranţa într-o poziţie puternică a UDMR şi a Ungariei, neglijând chiar substratul motivaţiei. Rămâne totuşi de văzut care e şi poziţia ministrului mediului de acum, Borbely (despre care am o părere deloc negativă), dacă aceasta a fost deja negociată şi dirijată de PDL şi dacă este vreun motiv anume pentru nedelegarea de către UDMR a fostului ministru Korodi.
Poziţia actuală a domnului Eckstein Peter Kovacs este în continuare de împotrivire faţă de proiect şi v-o recomand a o citi pe blogul ziaristului clujean Mihai Goţiu în articolul de aici.
Poziţia PDL
Aceasta pare destul de clară. Gabriel a investit deja undeva la 300 milioane de euro în acest proiect pe care nu îl poate demara efectiv, aşadar e clar că a făcut tot posibilul şi s-a folosit de orice mijloc pentru a-şi urmări scopul. Părerea preşedintelui a putut fi auzită în confruntarea finală televizată în faţa lui Geoană, când acesta a trebuit să răspundă unei întrebări de pe un bileţel (întrebare care, după părerea unui bun prieten de-al meu ar fi fost şi expres plasată), părere oarecum reţinută dar nu de împotrivire.
PDL, mai ales prin vocea ministrului Videanu pare totuşi să se fi decis deja în privinţa proiectului. Ei vor continua să ne fluture prin urechi ipoteza oportunităţii financiare şi a ajutorului ce poate să vină în timp de criză. Totuşi ar trebui să nu ne lăsăm păcăliţi şi să conştientizăm că beneficii financiare nu vor apărea în perioada aceasta următoare cum deja multă lume a semnalat, perioadă necesar a fi trecută cu brio, ci undeva peste nişte ani buni.
Motivele poziţiei PDL sunt totuşi diverse şi recomand în această direcţie utimele posturi pe această temă pe blugul lui Mihai Goţiu:
http://gotiu.viataclujeanului.ro/2864/detalii-si-mai-socante-cui-a-vandut-basescu-rosia-montana/
Voi mai reveni cu păreri personale despre situaţia Munţilor Metaliferi, Roşia Montană fiind doar unul dintre cazurile grave (mai ales pe plan social şi al dezvoltării zonale), caz în care oricum sunt alţii care pot avea o părere mult mai avizată.
Totuşi, până atunci, recomand a se trece şi accesa următoarele link-uri:
- Dedesupturilecompaniilor din spatele afacerii Roşia Montană
- totul de pe rosiamontana.org
- link-uri de accesat pentru a înţelege tema
Cu plecăciuni şi optimism.
……………………………………………………………………….
De ce şi eu?
decembrie 19, 2009
De ce şi eu cu blog ?
Pentru că are toată lumea.
Pentru că evenimente din ultima perioadă m-au făcut să am opinii, pentru că trebuia să spun unele lucruri, pentru că am timp, pentru că e un mijloc prin care lumea ar putea lua atitudine, pentru că trebuia să mă exprim cumva, pentru că e gratis, pentru că se întâmplă lucruri şi pentru că multe dintre ele mă deranjează.
Care e meritul meu să am o părere ?
Nici unul. Poate doar cel de a avea măcar 10% dreptate prin ceea ce spun.
Despre ce o să fie blogul?
Despre turism, despre societate, despre mediul politic, despre advertising şi design, despre fotografie, despre mediu şi natură sau despre sport.
De ce despre turism?
Pentru că devine tot mai mult o durere personală, pentru că am absolvit un nivel licenţă ce vizează turismul şi economia turismului, pentru că continui să studiez în acest domeniu, pentru că împreună cu câţiva oameni minunaţi am fondat o organizaţie în domeniu, pentru că am o responsabilitate mare în această organizaţie şi pentru că turismul e un potenţial prea neexploatat în România.
De ce despre social?
Pentru că în societatea românească sunt o mulţime de probleme şi trebuie să ne schimbăm. Toate au legătură cu acest domeniu şi el nu poate fi evitat.
De ce despre politic?
Asta chiar e o întrebare bună. Pentru că perioada aceasta e încărcată în această direcţie, pentru că e şi de obligaţia noastră, a tinerilor, să formăm o opinie şi pentru că personal, acest domeniu îmi creează dezamăgire după dezamăgire. Ştiu că trebuia, până în acest moment, să devenim, toţi, imuni la problema politicului. Ştiu că pe asta se bazează şi politicienii noştri, că vom deveni complet imuni şi nu va mai conta principiul comportamental al lor, … că nu ne va mai putea durea nimic. Cred, totuşi, că e necesar să ne păstrăm mintea puţin dezmorţită.
De ce despre advertising, design sau fotografie?
Pentru că e o lume minunată, care mă pasionează şi la care mi-ar plăcea să mă reîntorc.
De ce despre mediu şi natură?
Pentru că filozofia zilei noastre – prosperitate şi progres – riscă prin exagerarea aplicării ei să afecteze aceste domenii într-un mod ireversibil. Este de datoria noastră să ne aplecăm şi asupra acestor probleme oarecum indirecte vieţii noastre imediate. Mai multe motive le scriem alături de Andra pe YouthCanChange.
De ce despre sport?
Pentru că, stupid, ne interesează mai mult pumnul lui Mutu decât cel al lui Bute, pentru că acest domeniu naşte idoli sau pentru că e mereu un spectacol.
Cam despre asta se vor aşterne rânduri pe aici.
Cu plecăciuni şi optimism.
………………………………………………………………
